Același hormon ar putea avea o legătură foarte diferită cu sănătatea mintală a femeilor și bărbaților. Un studiu realizat în rândul persoanelor în vârstă diagnosticate cu depresie severă a identificat o asociere surprinzătoare între nivelul testosteronului și prezența ideației sau comportamentului suicidar.
În cazul bărbaților, un nivel relativ mai ridicat al testosteronului a fost asociat cu o probabilitate mai mică de apariție a acestor manifestări. La femei, cercetătorii au observat exact tiparul opus: valorile relativ mai ridicate au fost asociate cu o probabilitate mai mare. Rezultatele nu arată însă că testosteronul este cauza acestor diferențe și nici că modificarea nivelului hormonului ar putea fi utilizată pentru prevenție sau tratament.
Peste 800 de pacienți cu depresie severă au fost incluși în cercetare
Studiul a analizat datele a 805 persoane cu vârste cuprinse între 60 și 89 de ani, toate internate pentru episoade depresive majore severe. Vârsta medie a participanților era de 66 de ani, iar grupul a inclus 281 de bărbați și 524 de femei.
Dintre participanți, 382 prezentau ideație sau comportament suicidar, în timp ce ceilalți 423 aveau depresie severă fără asemenea manifestări documentate.
Cercetătorii nu au analizat doar testosteronul. În evaluare au fost incluși factori precum vârsta, bolile existente, consumul de alcool și evenimentele stresante recente.
Pentru ca variațiile naturale ale hormonului de-a lungul zilei să influențeze cât mai puțin rezultatele, probele de sânge au fost recoltate dimineața, în primele zile după internarea pacienților.
La bărbați, testosteronul mai ridicat a fost asociat cu o probabilitate mai mică
Compararea nivelurilor de testosteron între femei și bărbați nu poate fi făcută pur și simplu folosind valorile absolute, deoarece diferențele naturale dintre sexe sunt foarte mari.
Cercetătorii au standardizat, prin urmare, valorile separat. Fiecare participant a fost analizat în raport cu distribuția testosteronului caracteristică propriului sex.
În cazul bărbaților în vârstă, creșterea testosteronului standardizat cu o deviație standard a fost asociată cu un raport de șanse de 0,81 pentru ideație sau comportament suicidar.
În modelul statistic utilizat de cercetători, diferența a corespuns unei reduceri estimate de aproximativ 7,6 puncte procentuale a probabilității pentru un pacient masculin tipic.
Cifra nu înseamnă că o creștere a testosteronului va reduce cu 7,6% riscul suicidar al oricărui bărbat. Este o estimare statistică obținută într-un grup foarte specific: persoane în vârstă internate pentru depresie severă.
În cazul femeilor, asocierea a mers în direcția opusă
Rezultatul care a atras atenția cercetătorilor a apărut atunci când au analizat separat femeile.
În cazul lor, un nivel relativ mai mare al testosteronului a fost asociat cu o probabilitate crescută de ideație sau comportament suicidar. Pentru fiecare creștere cu o deviație standard, raportul de șanse calculat a fost de 3,68.
Tradus în modelul statistic folosit în cercetare, rezultatul a corespuns unei creșteri estimate de aproximativ 4,5 puncte procentuale a probabilității.
Nici această valoare nu trebuie aplicată individual. Studiul nu spune că o femeie care are testosteronul mai ridicat prezintă automat un risc cu 4,5% mai mare. Rezultatul descrie asocierea observată în populația analizată după ce cercetătorii au luat în calcul mai multe variabile.
Testosteronul nu a fost singurul factor important
Depresia și comportamentul suicidar sunt fenomene complexe, iar rezultatele studiului nu reduc riscul la nivelul unui singur hormon.
În cazul bărbaților, consumul de alcool a prezentat o asociere mai puternică cu ideația sau comportamentul suicidar decât testosteronul. La femei, alte afecțiuni fizice au avut o asociere mai pronunțată. Printre problemele medicale analizate s-au aflat diabetul și bolile cardiovasculare.
Evenimentele stresante recente au reprezentat un alt element important și au fost asociate cu o probabilitate mai mare a manifestărilor suicidare atât la femei, cât și la bărbați.
Rezultatele arată de ce riscul suicidar nu poate fi evaluat printr-o singură analiză de sânge. Starea psihică, bolile fizice, consumul de alcool, experiențele recente și numeroși alți factori trebuie luați în calcul.
De ce ar putea același hormon să aibă asocieri atât de diferite
Cercetătorii iau în considerare mai multe explicații biologice, printre care modul în care testosteronul interacționează cu sistemele cerebrale implicate în dispoziție, impulsivitate și răspunsul organismului la stres.
Deocamdată, acestea sunt însă ipoteze. Studiul nu a fost construit pentru a demonstra mecanismul biologic prin care testosteronul ar influența comportamentul suicidar.
Mai există un element care complică interpretarea. Rezultatele obținute la persoanele în vârstă nu coincid neapărat cu cele observate în populațiile tinere.
Aceeași echipă de cercetători identificase anterior, de exemplu, o asociere între testosteronul mai ridicat și un risc suicidar mai mare în cazul băieților adolescenți cu depresie. Vârsta ar putea fi, așadar, la fel de importantă ca sexul atunci când este analizată relația dintre hormoni și sănătatea mintală.
Un rezultat interesant, dar nu un test pentru riscul suicidar
Cercetarea deschide posibilitatea ca diferențele hormonale să ofere, în viitor, informații suplimentare despre modul în care depresia și riscul suicidar se manifestă la femei și bărbați.
Suntem însă departe de situația în care o simplă analiză a testosteronului ar putea indica dacă o persoană este sau nu în pericol.
Autorii consideră că rezultatele trebuie confirmate prin studii longitudinale înainte ca testosteronul să poată fi luat în calcul drept posibil biomarker. Un astfel de studiu ar permite urmărirea participanților în timp și ar putea clarifica mai bine dacă modificările hormonale preced schimbările riscului sau doar apar împreună cu acestea.
Un nivel ridicat sau scăzut al testosteronului nu trebuie, prin urmare, interpretat individual drept indicator al riscului suicidar și nici modificat în acest scop fără o indicație medicală. Rezultatul studiului arată o asociere statistică interesantă și diferențe între femei și bărbați, dar nu stabilește o relație directă de cauză și efect.
Sursa foto + text: csid.ro