Uitarea unor informații, pierderea temporară a firului unei conversații sau dificultatea de a ne aminti unde am lăsat anumite obiecte sunt situații întâlnite frecvent în viața de zi cu zi. De cele mai multe ori, asemenea episoade sunt asociate cu oboseala, stresul sau lipsa somnului. Totuși, atunci când o persoană începe să repete aceleași întrebări la intervale scurte, fără să își amintească răspunsurile primite, poate fi vorba despre o problemă de memorie care necesită investigații medicale.
Specialiștii atrag atenția că nu orice episod de uitare indică o boală neurologică. Mai importante sunt frecvența manifestărilor, evoluția lor în timp și măsura în care afectează activitățile obișnuite. În anumite situații, schimbările pot reprezenta semne timpurii ale unei tulburări cognitive, inclusiv ale demenței.
Uitarea obișnuită și pierderile de memorie au manifestări diferite
O persoană care uită unde și-a pus cheile sau nu își amintește imediat numele unei cunoștințe nu are neapărat motive de îngrijorare. Astfel de situații apar inclusiv la persoanele tinere, mai ales în perioadele solicitante.
Creierul poate avea dificultăți în procesarea și reținerea informațiilor atunci când atenția este împărțită între mai multe activități. Oboseala acumulată, nopțile nedormite și stresul prelungit pot accentua aceste manifestări.
Diferența apare atunci când persoana nu mai reușește să își amintească informații recente, chiar dacă acestea i-au fost comunicate de mai multe ori.
De exemplu, cineva poate întreba la ce oră trebuie să ajungă la medic, poate primi răspunsul, iar după câteva minute poate adresa exact aceeași întrebare, fără să își amintească discuția anterioară.
Dacă asemenea episoade devin frecvente și se agravează, este importantă identificarea cauzei.
Un alt semnal de alarmă poate fi dificultatea de a reține evenimente recente, în timp ce amintirile din trecut rămân clare. Persoana poate povesti cu exactitate întâmplări petrecute în urmă cu zeci de ani, dar poate uita ce a făcut în dimineața respectivă.
Repetarea întrebărilor poate fi un semn timpuriu al demenței
Demența reprezintă un grup de simptome asociate cu afectarea memoriei, gândirii și a altor funcții cognitive, suficient de importante pentru a influența independența unei persoane.
Una dintre manifestările care pot apărea în stadiile timpurii este dificultatea de a reține informații noi.
Persoanele afectate pot repeta întrebări, pot uita conversații recente sau pot avea nevoie de explicații repetate pentru activități pe care anterior le realizau fără dificultate.
Totuși, repetarea unei întrebări nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului de demență. Acest comportament poate avea numeroase alte explicații, iar evaluarea medicală trebuie să țină cont de întregul tablou clinic.
În cazul bolii Alzheimer, una dintre cele mai frecvente cauze ale demenței, dificultățile de memorare a informațiilor recente sunt adesea printre primele manifestări observate de familie.
Pe măsură ce afecțiunea evoluează, pot apărea probleme de orientare, dificultăți în recunoașterea persoanelor sau imposibilitatea de a desfășura independent anumite activități cotidiene.
Primele semne pot apărea și în comportamentul de zi cu zi
Problemele de memorie nu sunt singurele manifestări care pot indica o tulburare cognitivă.
Unele persoane încep să aibă dificultăți în organizarea activităților obișnuite, în gestionarea banilor sau în respectarea tratamentelor medicamentoase.
O persoană care anterior își administra fără probleme cheltuielile poate începe să uite plățile, să facă greșeli repetate sau să nu mai înțeleagă anumite operațiuni familiare.
Alteori, apar dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite. Persoana se oprește frecvent în timpul conversației, pierde firul discuției sau folosește cuvinte nepotrivite pentru a descrie obiecte obișnuite.
Dezorientarea în locuri cunoscute reprezintă un alt semn care merită investigat. Cineva poate avea dificultăți în recunoașterea unui traseu parcurs de numeroase ori sau poate deveni confuz în privința zilei și a locului în care se află.
Schimbările de dispoziție și comportament pot însoți aceste manifestări. Iritabilitatea, retragerea din activitățile sociale, suspiciunea neobișnuită sau lipsa interesului pentru lucruri care înainte produceau plăcere pot apărea în anumite tulburări cognitive.
Este important ca aceste modificări să fie analizate în context, deoarece pot avea și cauze psihologice sau medicale diferite.
Deficitul de vitamina B12 și problemele tiroidiene pot afecta memoria
Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că dificultățile de memorie nu sunt provocate întotdeauna de boli neurodegenerative.
Anumite afecțiuni tratabile pot produce simptome asemănătoare, motiv pentru care evaluarea medicală este esențială.
Deficitul de vitamina B12, de exemplu, poate afecta funcționarea sistemului nervos și poate provoca dificultăți de concentrare, probleme de memorie sau alte manifestări neurologice.
Tulburările tiroidiene, în special hipotiroidismul, pot fi asociate cu încetinirea gândirii, oboseală persistentă și dificultăți de atenție.
Depresia reprezintă o altă cauză posibilă. Persoanele care se confruntă cu această afecțiune pot avea probleme importante de concentrare și memorare, uneori suficient de pronunțate pentru a semăna cu manifestările unei tulburări cognitive.
Anxietatea și lipsa cronică a somnului pot influența, de asemenea, capacitatea creierului de a procesa și păstra informațiile.
Unele medicamente, în special cele cu efect sedativ sau anticolinergic, pot contribui la apariția confuziei și a problemelor de memorie. Riscul poate fi mai mare la persoanele în vârstă care urmează simultan mai multe tratamente.
Identificarea cauzei este importantă deoarece unele dintre aceste probleme se pot ameliora prin tratament adecvat.
Demența nu reprezintă o consecință inevitabilă a îmbătrânirii
Deși riscul de demență crește odată cu vârsta, afecțiunea nu trebuie confundată cu procesul normal de îmbătrânire.
Odată cu trecerea anilor, unele persoane pot avea nevoie de mai mult timp pentru a-și aminti anumite informații sau pentru a învăța lucruri noi. Aceste modificări nu înseamnă automat pierderea capacității de a funcționa independent.
Demența presupune o afectare mai importantă a funcțiilor cognitive, care interferează cu viața de zi cu zi.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 57 de milioane de persoane trăiau cu demență la nivel mondial în 2021, iar anual sunt înregistrate aproape 10 milioane de cazuri noi.
Boala Alzheimer este responsabilă pentru aproximativ 60-70% dintre cazuri, însă demența poate avea și alte cauze, inclusiv afecțiuni vasculare sau alte boli neurologice.
Un studiu publicat în 2023, realizat pe baza unor date reprezentative din India, a estimat că aproximativ 8,8 milioane de persoane cu vârsta de peste 60 de ani trăiau cu demență, echivalentul a 7,4% din populația acestei categorii de vârstă.
Aceste date arată amploarea problemei și importanța recunoașterii timpurii a modificărilor cognitive.
Evaluarea medicală poate identifica problemele înainte să se agraveze
Atunci când o persoană începe să repete frecvent aceleași întrebări, uită conversații recente sau întâmpină dificultăți în activități obișnuite, primul pas este consultarea unui medic.
Evaluarea poate începe la medicul de familie, care poate recomanda ulterior un consult neurologic sau alte investigații.
Medicul va analiza istoricul simptomelor, bolile asociate și tratamentele administrate. Informațiile oferite de membrii familiei pot fi deosebit de utile, mai ales atunci când persoana afectată nu observă propriile dificultăți.
Testele cognitive pot ajuta la evaluarea memoriei, atenției, limbajului și capacității de orientare.
În funcție de situație, pot fi recomandate analize de sânge pentru verificarea funcției tiroidiene, a nivelului vitaminei B12 și a altor posibile cauze medicale.
Uneori sunt necesare și investigații imagistice cerebrale, pentru excluderea altor afecțiuni.
Un diagnostic stabilit la timp poate permite tratarea cauzelor reversibile și, în cazul bolilor neurodegenerative, inițierea măsurilor de îngrijire și a tratamentelor potrivite.
Schimbările bruște de memorie necesită atenție imediată
Nu toate problemele cognitive evoluează lent. Dacă o persoană devine brusc confuză, nu mai recunoaște locul în care se află sau prezintă tulburări de vorbire, situația trebuie evaluată urgent.
Confuzia instalată brusc poate fi provocată de infecții, dezechilibre metabolice, efecte ale medicamentelor sau alte probleme medicale acute.
Atunci când este însoțită de slăbiciune pe o parte a corpului, asimetrie facială sau dificultăți de vorbire, poate indica un accident vascular cerebral și necesită apelarea imediată a serviciului de urgență 112.
În cazul modificărilor care apar treptat, familia ar trebui să urmărească evoluția simptomelor și să solicite un consult medical, fără a considera că uitarea este inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă.
Repetarea ocazională a unei întrebări poate fi o simplă consecință a neatenției. Atunci când însă persoana nu își amintește deloc răspunsurile, iar episoadele devin tot mai frecvente, aceste manifestări pot reprezenta un semnal timpuriu al unei probleme care merită investigată.
Sursa foto + text: csid.ro