Într-o zi obișnuită de ambulator de ortopedie pediatrică, aceleași întrebări revin de la o familie la alta. Sunt întrebări bune, care merită răspunsuri clare, fără termeni complicați. Iată douăsprezece dintre ele, așa cum sună în cabinet și cum ar suna răspunsul dacă ar fi timp pentru el.
1. „Are picioare plate. Îi trebuie branțuri?”
Aproape toți copiii mici au piciorul plat: bolta se formează treptat, până spre 6–8 ani, iar grăsimea din talpă o ascunde până atunci. Dacă piciorul este suplu, adică bolta apare când copilul stă pe vârfuri, și dacă nu doare, nu are nevoie de branțuri. Acestea nu construiesc bolta; ele ajută doar copiii care au dureri sau care obosesc repede. Piciorul plat rigid, care nu își schimbă forma și doare, este o cu totul altă situație și trebuie investigat.
2. „Merge pe vârfuri. Trebuie să mă îngrijorez?”
Până la 2–3 ani, alternarea mersului pe vârfuri cu mersul normal este frecventă. Contează altceva: dacă poate coborî călcâiele la cerere, dacă merge la fel cu ambele picioare și dacă dezvoltarea este normală în rest. Mersul pe vârfuri care apare după o perioadă de mers normal, care este doar pe o parte sau care se accentuează, cere un consult.
3. „Îl dor picioarele noaptea. E din creștere?”
Durerile de creștere există, chiar dacă numele este înșelător: nu doare creșterea în sine. Apar seara sau noaptea, în ambii gambe sau coapse, în mușchi, se calmează la masaj și dispar complet dimineața. Ce nu se potrivește cu ele: durerea într-un singur punct, pe os, durerea dintr-un singur picior, șchiopătatul de dimineață, umflarea, febra. Acestea cer consult.
4. „Ghiozdanul îi strâmbă spatele?”
Nu. Scolioza are alte cauze, iar un ghiozdan greu nu o produce. Poate însă provoca dureri de umeri și de spate, motiv suficient să îl păstrați sub aproximativ 10% din greutatea copilului și să insistați să fie purtat pe ambii umeri.
5. „Stă cu picioarele în W. E rău?”
Este o poziție comodă pentru copiii cu șolduri rotite spre interior, frecventă între 3 și 8 ani. Nu produce deformări permanente, dar întreține poziția care îi face să meargă cu vârfurile spre interior. Nu interziceți brutal, ci propuneți alternative: picioare încrucișate, întinse sau pe o parte.
6. „Un genunchi pârâie. Trebuie făcut RMN?”
Pocnetele fără durere, fără umflare și fără blocaj sunt, aproape întotdeauna, banale. Ele vin din tendoane care alunecă peste proeminențe osoase. RMN-ul își are locul când genunchiul se umflă, se blochează, cedează sau doare persistent.
7. „Ce sport îi recomandați?”
Cel care îi place suficient încât să îl facă ani la rând. Până la adolescență, varietatea este mai valoroasă decât specializarea: copiii care fac mai multe sporturi se accidentează mai rar și au o coordonare mai bună. O regulă simplă pentru volum: numărul de ore de sport organizat pe săptămână să nu depășească vârsta copilului în ani.
8. „Câte zile de pauză după o entorsă?”
Nu numărul de zile decide, ci starea gleznei. Reluarea se face când nu mai există durere la mers rapid și la sărituri, când umflarea nu mai revine după efort și când copilul poate sta pe un picior la fel de bine ca pe celălalt. La entorsele ușoare, asta înseamnă de obicei una-două săptămâni.
9. „Are un umăr mai sus. Este scolioză?”
Poate fi, dar asimetria ușoară este frecventă și la copiii fără scolioză. Verificarea de acasă durează un minut: rugați copilul să se aplece în față, cu genunchii drepți și palmele apropiate, și priviți-i spatele din spate, la nivelul ochilor. Dacă o parte a spatelui este vizibil mai ridicată decât cealaltă, mergeți la consult.
10. „Îi dau calciu?”
Un copil care bea lapte și mănâncă iaurt, brânză, legume verzi și pește primește, de regulă, destul calciu. Mai des este deficitară vitamina D, care ajută absorbția lui. Suplimentarea se face după recomandarea medicului, nu după reclame, iar la copiii cu fracturi repetate merită verificat nivelul din sânge.
11. „Aparatul dentar și scolioza au legătură?”
Nu. Este una dintre cele mai persistente legături inventate. La fel, nici saltelele „ortopedice” de import, nici pernele speciale nu influențează evoluția unei scolioze. Ce influențează sunt urmărirea la timp, kinetoterapia specifică și, când este cazul, corsetul purtat cu adevărat atâtea ore cât a spus medicul.
12. „Când mă întorc cu el la control?”
Întrebarea cea mai utilă dintre toate. Răspunsul depinde de diagnostic, dar există și un calendar minim, valabil pentru orice copil: o ecografie de șold în primele 6 săptămâni de viață, o evaluare la începutul mersului, una înainte de școală și una la începutul pubertății, când scolioza poate apărea rapid. Între ele, motivul cel mai bun de consult rămâne observația dumneavoastră: un copil care șchiopătează, care se plânge repetat de același loc sau care renunță brusc la o activitate preferată.
Sursa foto: magnific.com